Incep prin a preciza ca starea idioata in care ma aflam atunci cand am scris ultimul articol mi-a trecut de vreo saptamana. Si e bineeeeee. Pentru ca in sfarsit nu mai stau ca o moarta si ma uit pierduta in jur. Iar prietenii au observat asta. Am chef de viata, sa rad, sa ma distrez.
Iar aceasta noapte va fi super. E balul bobocilor la Cerna si in fiecare an mi s-a parut ca e cel mai tare bal dintre toate. Atmosfera intotdeauna a fost misto. Si sper ca si in acest an sa fie la fel. Am cheeeeef sa dansez toata noaptea si sa ma simt bine alaturi de prietenii mei. Si asta o sa fac.
Un alt motiv care imi sporeste pofta de viata este acela ca in mai putin de o luna plec la Predeal cu gasca. Si or sa fie 4 zile superbeeeee in care ma voi distra maxim. Abia astept.
Ritualul pregatirii pentru bal incepe pe la ora 4 si tine pana pe la vreo 9. 5 ore, timp in care ne vom face cele mai frumoaseeeeee. :->

Hai va pup. :*
~BIBI

Nu am mai scris nimic demult, stiu. Am uitat de blog si oricum nu as fi avut cand sa scriu ceva, pentru ca in ultimul timp tot ce fac este sa dorm. Sunt tot timpul obosita si nu mai am chef sa fac nimic.
Trec printr-o perioada destul de grea, deoarece nu reusesc sa obtin ceea ce imi doresc, oricat de mult m-as chinui, si asta ma deprima intr-un asemenea hal incat simt ca traiesc degeaba, pur si simplu. Am micile mele obsesii, imi doresc perfectiunea, nu sunt niciodata multumita cu ceea ce am sau cu ceea ce sunt si vreau mai mult si mai mult. Iar asta nu-mi face bine, stiu.
In prezenta celorlalti ma comport normal, cred ; poate sunt mai aeriana, mai serioasa, mai putin vorbareata, dar cert este ca in momentul de fata, singurul loc in care ma simt bine este la scoala. Cand ajung acasa ma trantesc in pat si incep sa-mi plang de mila. Si dorm. Ma mai trezesc, mai stau putin in pat, ma culc la loc.
Sunt obisnuita ca atunci cand imi doresc ceva, sa primesc acel lucru, asa, din zbor, fara sa fac nimic pentru a il obtine. Iar acum nu merge asa. Pentru ca de data asta depinde numai de mine, nimeni nu ma poate ajuta, iar eu desi ma straduiesc, nu pot. Iar asta ma innebuneste.
Pe langa asta, simt si ca m-am cam indepartat de prieteni, din cauza “scopului” meu care ma obsedeaza. Pentru ca ma gandesc numai la moduri in care sa reusesc ceea ce vreau, nu prea imi mai pasa de nimic din ceea ce e in jurul meu. Si asta nu e bine, pentru ca daca voi continua asa, va veni o zi in care ma voi trezi singura. Si asta e ultimul lucru pe care mi-l doresc.
Am ajuns sa plang din orice fleac; eu, care inainte plangeam din an in paste si nu ma afecta aproape nimic. O simpla discutie in contradictoriu, o chestie care sa nu-mi convina, un singur cuvant aruncat aiurea si multe altele reprezinta acum pentru mine motive de plans. Si e aiurea tare, pentru ca nici macar eu nu ma mai inteleg. Mai ales ca, din punctul de vedere al celorlalti, motivul depresiei mele este unul cat se poate de cretin. Dar asta e ceea ce eu imi doresc, n-am ce sa fac.

Gata. BIBI.

Asa. Acest articol se datoreaza faptului ca am foarte multi nervi si sunt o fire razbunatoare, consider ca zicala “Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte” este prea adevarata. Bine, e prea putin spus. Razbunarea trebuie sa fie mare, grandioasa, perfecta si extreeeem de dulce.
Haideti sa va povestesc despre doua colege de-ale mele. Nu dau nume, dar se stiu ele si restul fetelor le stiu. Dragele de ele se considera mult superioare noua, care suntem niste amarate de pitipoance fitoase fara creier, maneliste, cocalare si ce mai zic ele ca suntem. De`aia nu mai pot eu, ca sunt ele rockaritze, emo sau ce plm or fi si stau in curu clasei acolo unde vorbesc intre ele sau cu prietenii lor imaginari si nimeni nu le baga in seama. Si ce modalitate de bagare in seama au gasit dragutzele(metaforic vorbind)? Simplu: sa scrie pe blogul uneia dintre ele despre cat de inteligente sunt ele si despre faptul ca ar trebui sa vina la scoala cu dopuri in urechi ca sa nu mai asculte cum vorbim noi despre lucruri absolut scarboase cum ar fi sexul. Pai fetelor, eu zic sa va mutati dracu` in Iorga sua unde vroiati voi sa va mutati ca sa scapati de ignoranta noastra!

—– Spune:

26 octombrie 2009 la 6:21 PM
mama frate, de unde va vin textele astea atat de filozofice “care aparent simple ascund niste invataturi de o mare profunzime”

P.S: stii de unde face parte textu din ghilimele? )

Răspunde
—— Spune:

26 octombrie 2009 la 6:23 PM
cum as putea sa stiu? crezi k eu sunt vreo idealista ca irina?

—– Spune:

26 octombrie 2009 la 6:24 PM
ce bine ca nu am in lista niciunul din dragii nostri colegi…altfel iti imaginezi cum ar reactiona daca ar vedea ce-ai scris? sau pagina mea de perle de murgoci ))

Ei bine, maine veti afla cum reactionam. Si nu, chiar nu o sa va placa.

~Cu multa dragost, BIBI!

[ce titluri geniale am =))]

Azi e 30 octombrie. Nu ca n-ati fi stiut si voi asta. Dar maine e Halloween-ul si n-am putut sa nu scriu eu ceva despre asta. Sa nu luam considerare faptul ca pana ieri eram sigura ca Halloweenulashul era pe 30, in ultima vineri din octombrie. Nici nu stiu pe unde am citit asta, dar zau ca pare logic. Dar ce sa fac daca toata lumea zice ca e pe 31?

N-am dat niciodata importanta sarbatorii asteia, dar mi se pare interesanta. Adica, teoretic, dupa nume, in ziua asta se sarbatoresc toti sfintii – all hallows’ even -, dar traditia a derivat rau de la nume si scop si acum lumea se imbraca in chestii ciudate si sculpteaza dovleci ca sa alunge spiritele rele. Nu inteleg cum sa ajuns la chestia asta, dar n-ai pe tine sa condamni ). Oricum, eu nu cred ca m-am ‘costumat’ decat odata prin generala, in Hermione! ^^ Era super sa vantur batul prin aer si sa-mi asez palaria prea mare la loc pe cap. Oricum, nici nu m-a mai interesat chestia asta si e legata intr-un fel de amintiri…nu pot sa zic urate, pentru ca la momentul respectiv nu erau. Dar cum totul se schimba si oamenii se schimba si ei…Nu vreau sa intru in detalii pentru ca oricum totul face parte din trecut si nici nu sunt sigura ca imi doresc sa se repete.

[Ah, ce ciudat tremura frunzele nucului din fata ferestrei! Ciudat vant...]

Azi s-au gandit profii sa ne faca ziua mai speciala, tocmai ca vine Halloweenul, cum sa nu ne bucure si ei in vreun fel? Astfel ca a inceput de la 9 olimpiada la engleza, urmata de ascultare la istorie, test la educatie antreprenoriala [ce cuvant urat ], continuarea olimpiadei la engleza si fizica! O zi perfecta care m-a facut sa vreau sa ajung acasa mai mult decat deobicei – chiar mai mult decat in ultimele zile, ceea ce e tare straniu.
Deci Halloweenul se anunta minunat pentru mine. Nici n-am cu cine sau unde sa-l ‘petrec’ anul asta. Oricum, celor care au de gand sa se bucure de ocazia unica..in an, distractie placuta ^^ poate ne aratati niste poze cu voi costumati frumos sau dovleci gauriti de voi sa aducem atmosfera asta si pe blog!

~ Raluca

Ziceam in postul anterior ca ma las de fumat. Ei, bine, nu am reusit. Ieri nu am mai rezistat si mi-am luat un pachet de tigari si am fumat trei sferturi din el in doar cateva ore. Si ma simteam vinovata, dar in acelasi timp bine, pentru ca era ca si cum mi-as fi luat o piatra de pe inima. Fumam fara sa imi pese de nimic. Si era asa de bineeeeee.
Ma rog. Dupa cum am zis, nu sunt deloc ambitioasa si cedez repede. Astea sunt principalele mele defecte si n-am ce face. O sa fumez pana cand o sa mor, la 80 de ani sau cand o-i muri. Si daca ma imbolnavesc de la ele…din nou, asta e. Macar stiu ca am incercat.
Asaaa…in noaptea asta ma duc la bal la Pedagogic si abia astept :X Pentru ca o sa cante Alex si o sa ma distrez alaturi de prietenii mei si o sa fie super. Nu obisnuiesc sa beau la baluri sau in locuri in care sunt oameni necunoscuti(beau doar cand sunt numai cu prietenii mei), dar in noaptea asta vreau sa ma imbat. Adica, vreau sa ne imbatam cu totii si sa ne comportam ca niste cretini si sa facem caterinca si sa ne simtim bine.
Abia astept. :X

~BIBI

MA LAS DE FUMAT! Azi dimineata dupa ce am fumat prima tigare la chioscul din fata liceului mi-a venit brusc ideea ca vreau sa ma las de fumat. Stiu, am avut sute de mii de tentative, dar de data asta chiar vreau sa reusesc. Pentru ca sunt constienta ca imi fac singura rau, am bronsita astmatica de ceva timp si, fiind obisnuita sa fumez la mine in camera, aerul pe care il respir e super poluat. Pe langa asta, mai am si certuri cu parintii, care imi interzic sa mai fumez in camera mea, ma lasa doar in bucatarie.
E greu. Pentru ca nu sunt tocmai genul de persoana care sa aiba o vointa de fier. Fumez de la sfarsitul clasei a 7-a, deci deja am aproape 2 ani si jumatate. Iar la scoala imi vine cel mai greu, pentru ca in pauze am doar doua optiuni: sa stau in clasa cu persoane cu care nu am nici o treaba sau sa ma duc la fumatoare unde sa stau cu prietenii mei. Iar prietenii mei fumeaza. De fapt, toata lumea de la fumatoare fumeaza, evident. Si stiu ca nu pot sa ma las din prima. Azi, dupa ce am zis ca ma las, am mai fumat in pauza mare o tigare dinaia Kiss si in urmatoarele pauze am mai tras niste fumuri de la unu, altu`. Pentru ca e naspa sa stau sa ma uit cum toti in jurul meu fumeaza, si incercand sa nu imi imaginez cum as putea sa trag si eu un fum adanc in plamani si…uhh, nici nu vreau sa ma mai gandesc.
Vreau sa imi iau niste plasturi si niste pastile Nicorette. Mi-am mai luat odata si nu m-au ajutat cu nimic, dar sper ca de aceasta data sa mearga. Si daca trece ziua asta fara sa ma apropii de nici o tigare(tata isi lasa intentionat parca pachetul de tigari pe masa din bucatarie, deshis, marca mea preferata – Kent Surround – deci intelegeti cat de greu e sa rezist) o sa consider ca sunt pe drumul cel bun.
Imi e teama de un singur lucru: se stie ca persoanele care se lasa de fumat, se ingrasa. Pentru ca, asa cum e si cazul meu, simt in permanenta nevoia de ceva. Si cum nu fumez, mananc. Iar cum mancarea nu are puterea de a inlocui nevoia pe care o simt sa fumez, mananc si mai mult. Si tot asa.
Oricum. Stiu ca la baluri, petreceri si chestii de genul nu ma voi putea abtine. Pentru ca atmosfera te indeamna sa fumezi, pur si simplu. Multe persoane care nu au fumat in viata lor isi doresc sa fumeze la astfel de evenimente. E normal, nu?
Si…deja a aparut o schimbare la mine: sunt mai neatenta, ma enervez mai repede, ma simt agitata. Dar asta e. Eu singura m-am apucat de fumat si am intrat in cacatul asta, acum tot eu trebuie sa rezolv problema. Asta daca nu vreau sa mor in chinuri…si nu vreau.
Eu ma straduiesc. Sper sa reusesc.

~BIBI

Umblam pe bloguri ale unor personae necunoscute si am gasit o leapsa tare draguta. Sa spun cateva cuvinte despre prietenii mei, despre fiecare in parte adica. Deeeeci.

Raluca – Ne cunoastem de la gradinita si inca de atunci suntem prietene bune. Tin minte si acum in clasele I-IV cat ma ofticam atunci cand invatatoarea nu ma lasa niciodata sa stau cu tine in banca, pentru ca tu erai cea mai buna, si stia ca voi copia tot timpul de la tine. Uhh. Au trecut multi ani, si tot una dintre cele mai bune prietene ale mele ai ramas.

Oana – Cine ar fi crezut ca vom ajunge prietene ataaaaaaaat de bune, avand in vedere faptul ca pana in clasa a 7-a nu ne puteam suporta?! Imi e foarte dor de tine si abia astept vacanta de iarna sa ne vedem…si abia astep la vara sa vin la tine in Spania. Siiiiiii te iubesc mult.

Alina – Te iubesc pentru ca esti o perversaaaaaaaa desi ai fetisoara aia de fata cuminte. Stim noi ce stim. Si esti o pitzi, la fel ca mine de altfel, deci deaia ne intelegem asa bine. Nu? A, da…si imi place zambetul tau parsiv. :->

Andrada – Esti o chestie mica, draguta si roz si te adooooor. Imi place la nebunie imaginatia ta, stii tu de ce. ) Esti cea mai dulce persoana pe care o cunosc, cateodata imi vine sa te mananc pur si simplu. :*

Bibi creatza – Esti un pudel roz si cretz, stii asta. :X Si cand ma pupi, esti ataaaaat de dulce. :X Luv u. Ador sa te enervez, si stii asta. Si crezi mereu ca sunt rea cu tine, dar nu sunt, pentru ca te iubesc. )

Laura – Una dintre cele mai tampite persoane pe care le cunosc. Esti…nebuna, irecuperabila, indragostita, sarita, inventivaaaaa(nu-i asa? =)) ) si de asta te ador. :X Suntem prietene doar de cateva luni, pentru ca tu inainte nu ma suportai si ma considerai o vaca fitzoasa, dar simt ca te cunosc din totdeauna. Punct.

Gabitza – Cand ne intalnim noi doua, iese circ. “Amandoua frumoase, amandoua blonde, una mai blonda ca alta” ca sa o citez pe profa de fizica. Numai noi ne putem gandi in ora de chimie ‘Ce-ar fi sa ne cacam pe noi la scoala?’, si numai noi putem rade cu lacrimi cand ne uitam una la alta, sau si mai rau, cand profa de informatica ne spune ca tocmai am luat un 2. ) Te ador, printesa ponnypuff :X.

Geany – Alta persoana nebuna pe care o adoooor. Cand va intalniti tu si Laura incepe caterinca, iar eu ma alatur voua si radem pana ne dau lacrimile. Te iubesc pentru ca esti frumoasa si dulce si roz si ii faci pe toti cei din jur sa zambeasca. :X

Ana – Simpla si complicata in acelasi timp. Si sa nu uitam de ciudataaaa(cum ma sa bei laptele cu sare?! =)) ). Cand se uita cineva la fetisoara ta dulce, ar putea sa bage mana in foc ca nu esti in stare sa faci rau nici unei muste, dar cand colo…esti o viperaaaaa! Esti superba si naturala si esti inconjurata de atatia pretendenti incat nu stiu cum faci fata. Te iubesc! :X

Ioana – Iwi meu mic si frumusel! :X Te ador, esti dulce, amuzanta, imi place sa te scutur si tu sa te enervezi, imi place sa te vad admirandu-te in oglinda si zicand “Sunt o frumusica!”. Ti pup. :*

Irina – Esti una dintre putinele persoane care are o gandire cam ca a mea si care nu se sfieste sa spuna ce gandeste in anumite privinte sau anumite subiecte in care altii simt nevoia sa minta. Pentru asta te iubesc. :X

Roxana – Stii cat de mult imi place sa te enervez spunandu-ti “Roxy, Roxanica, Roxanel, Roxicut, Rox etc. etc.” si imi place si mai mult cand incepi sa tipi la mine. Dar tu stii ca te iubesc mult si ca tot ce fac, fac din iubire, nu? :X

Andreea O. – Esti dulce si imi place modul nostru de a vorbi, ca niste fetitze mici si rasfatate. Esti un ingeras cu cornite, si stii asta. Te iubesc. :X

Stefania – Esti complicata. Uneori ne intelegem super bine, alteori simt ca esti undeva departe, si ma depaseste chestia asta. Dar te iubesc si ma simt foarte bine in preajma ta. :X

Cezara – Imi place ca spui intotdeauna adevarul in fata, tot ce gandesto, iar asta e o chestie de apreciat in ziua de azi, pentru ca nu multi sunt asa. Imi place ca de fiecare data cand ne aranjam pentru vreun :eveniment monden” tu esti cea care imi indreapta si imi aranjeaza parul si il faci sa arate superb. Te iubesc. :X

Adriana – Suntem pe aceeasi lungime de unda atunci cand e vorba de haine, aranjari, chestii de genul asta. Amandoua suntem obsedate in privinta asta. Murim in chinuri daca nu stim din timp cu ce ne imbracam intr-un anumit loc, ne gandim cu saptamani inainte si intram in panica atunci cand nu stim.

Mihai – In primele doua luni dupa ce te-am cunoscut am fost in limba dupa tine, timp in care nu am vorbit mai deloc. Abia dupa ce mi-a trecut ‘indragosteala’ am inceput sa vorbim si sa ne cunoastem si am realizat cat de bine ne intelegem ca prieteni. Tie pot sa iti spun absolut orice pentru ca stiu ca, desi vei face misto, pot sa am incredere in tine. Si chiar daca ma enervezi ca razi de mine si de inteligenta mea, stiu ca tii la mine. Te iubesc. :X

Jerry – Colegul meu de banca si pisicul meu. Rad cu el, de el, el de mine, si tot asa. Il ador pentru fazele pe care le scoate si era sa mor in chinuri atunci cand m-a mintit ca se muta in Economic. Am si inceput sa plang, tii minte? Oricum, eu te iubesc mult, chiar daca esti un: nesimtit, cretin, porc, magar, anti-ponnypuff.

Boeru` – Atat de tare ma enerveaza, pentru ca omul asta face incontinuu misto de mine. Pur si simplu. Nu se poate abtine. Dar eu tot il iubesc, ca doar e boeru, si daca n-ar face misto de mine si de restul lumii, parca n-ar fi el. Stiu ca poate fi si serios atunci cand vrea si ca pot avea incredere in el daca e vorba despre o chestie importanta.

George – Blond, fitos, alea alea. De curand am avut eu o mica mare nebunie, pentru ca am inceput sa te vad ca pe ceva mai mult decat un prieten, dar dupa ce am vorbit mi-am dat seama ca facusem doar o confuzie, si ca defapt nu era vorba de nimic mai mult. Te iubesc si pe tine, ca pe un prieten. )

Dragos & Marius – ‘Maimutele gemene’ pe care le iubesc mult. Stiu, stiu ca sunteti diferiti si fizic si psihic, dar desi va cunosc de ceva timp, inca nu reusesc sa va deosebesc, si ma enerveaza chestia asta, pentru ca aproape toata lumea poate, numai eu nu. Oricum, stiti ca va iubesc pe amandoi mult. :X

Cam astia sunt toti. Daca am uitat pe cineva, imi cer mii de scuze. Vreau sa stiti ca nu exista o anumita ordine, pentru ca toti sunteti la fel de importanti pentru mine, v-am pus cum am nimerit.

~BIBI

Viata de adolescent e atat de complicata, intortocheata, nici nu stiu cum sa ii mai zic! Atatea trairi, atatea sentimente, fiecare minut atat de pretios! Astazi am trecut prin toate starile posibile, in doar doua ore. Fericire, emotie, nervi, frustrare, nebunie, depresie, pace interioara, din nou fericire.
Eu in general sunt directa. Spun tot ce simt. Oricui si oricand. Nu ma pot abtine. Si cred ca asa e cel mai bine. Desigur, risc sa afle tot liceul atunci cand am vreo pasiune pentru cineva anume, dar chiar nu imi pasa. Mie asa imi place si nu ma deranjeaza chestia asta absolut deloc.
Astazi mi-am declarat sentimentele pentru o anumita persoana. Si nu imi pare rau ca am facut-o, chiar daca acea persoana mi-a spus ca nu simte acelasi lucru. Si am fost deprimata vreo 10 minute, pentru ca in viata asta am fost refuzata doar de 3 ori, nu sunt obisnuita si nu-mi place. E naspa tare. Apoi mi-am revenit. Pentru ca mi-am dat seama ca era vorba doar de orgoliu, care face parte din natura mea. Si mi-am dat seama ca defapt nu simteam nici eu ceea ce credeam ca simt: am facut doar o confuzie. Am incurcat sentimentele. Pentru ca acea persoana imi era doar prietena, si dupa ce am vorbit, am realizat ca defapt nici eu nu vreau ceva mai mult, si ca tot ca prieten il vad. Iar asta m-a facut sa ma simt bine, fericita.
In seara asta ma duc la balul bobocilor la Iorga. Si ma voi duce cu majoritatea prietenelor mele, noi, numai fete. Va fi o noapte numai a fetelor. Vom bea, vom fuma, vom rade, vom agata, ne vom simti perfect. Pentru ca vom fi impreuna.
Acum le astept pe cateva sa vina la mine, sa ne aranjam, sa ne facem cele mai frumoase din tot clubul. Nu ca n-am fi deja. )

V-am pupat! ~BIBI

In ultimul timp am avut parte de atataaaaa iubire in jurul meu. Despartiri, impacari, certuri, drame, crize, toate in numele dragostei. Nice nice. Dar eu sincer, chiar nu reusesc sa inteleg cum sta treaba asta. Da, nu am iubit niciodata pe nimeni, nu cred in acea iubire ca in filme, nu cred ca iubirea poate aparea asa dintr-o data si ca va tine toata viata, nu cred in suflete pereche. Si in nici un caz, nu cred in dragostea la prima vedere. Mai ales ca absolut toti baietii de care mi-a placut vreodata mi s-au parut naspa la inceput si mi-au fost indiferenti. Dar asta nu conteaza.
Eu pe mine nu ma vad capabila sa iubesc in adevaratul sens al cuvantului pe cineva. Sunt mult prea superficiala. Imi place sa ma distrez, am totusi doar 16 ani, nu vreau si n-am de ce sa ma complic cu relatii de lunga durata care pana la urma nici nu aduc nimic bun. Sunt la varsta la care trebuie sa ma concentrez mai mult asupra persoanei mele, imaginii mele, sentimentelor mele, nu asupra baietilor. Si probabil din acest motiv nu am avut niciodata o relatie mai lunga de 2 saptamani. Iar asta a fost acum mult timp. Ma plictisesc repede, pentru ca intotdeauna apare ceva mai bun. E ca si cum mi-as lua un telefon super dragut, iar a doua zi apare pe piata unu si mai dragut, si mai performant. Si normal ca tanjesc la el.
Si recunosc ca sunt si momente in care le invidiez pe unele colege de-ale mele, care au prieteni stabili, relatii serioase, iubire mare, si toate astea. Pentru ca mi-ar placea sa stiu ca am pe cineva numai pentru mine, cineva special. Dar in acelasi timp sunt convinsa ca eu nu sunt facuta pentru asa ceva. Nu suport sa petrec prea mult timp cu o singura persoana, eu ma simt bine numai inconjurata de multi oameni, cu care sa rad si sa ma simt bine. Imi place libertatea. Imi place sa imi ocup timpul gandindu-ma la MINE, nu la NOI. Prefer sa am “relatii” de o zi, doua, trei, maxim o saptamana, ca altfel ma plictisesc. Nu am mai avut un prieten de un an si ceva, si nu pot sa zic ca nu sunt fericita. Chiar sunt. Ma simt bine. Evident, in acest an nu am stat pe mal. Mici micute escapade. Parerea mea e ca asa ar trebui sa fie viata de adolescent. O sa fiu eu mare si o sa ma casatoresc si eu, poate, intr-o zi. Dar acum sunt inca copil la acest capitol. Si imi place sa ma joc. Am tot dreptul, nu?
Cam atat despre acest subiect. V-am pupat. :*

~BIBI

Evenimentele de noaptea trecuta m-au facut sa urasc si mai tare afonismele astea – probabil nu exista cuvantul asta, dar altfel nu pot sa le numesc. Deci persoanele care locuiesc sub mine sunt nebune, intr-un sens foarte propriu. Incepand cu ora 9 – sau pe acolo – a inceput o alta petrecere. Au cam des astfel de evenimente. Iar la ei petrecere inseamna manele la maxim si un dans nebun.
Nu as avea mare lucru impotriva chestiei asteia daca s-ar fi carat la un restaurnat sau asa ceva. Dar abia auzeam televizorul dat destul de tare, iar blocul se zguduia rau din cauza tropaiturilor. Iar eu care mor de frica la cutremure eram disperata. Lustrele vibrau, podeaua la fel. Ce naiba?! N-am nici cea mai mica idee cum am reusit sa adorm. Imi amintesc doar ca mama zicea ca daca mai continua suna la politie – cat as fi vrut sa faca asta ca sa termine odata -, si zgomote de batai in calorifer – metoda tuturor vecinilor, nu numai a noastra, de a anunta ca ceva nu ne convine.
In doar cateva cuvinte, era o galagie de nedescris care a tinut pana spre dimineata; iar printr-un miracol a venit ‘nea Ene si mi-a adus un somn de n-am mai auzit nimic, spre fericirea mea.

Si totusi…e deja prea mult. Petrecere, ok. Dar in limita bunului simt. Care a fost depasita cu mult azi-noapte.
Sper sa se simta persoanele respective daca citesc asta si sa se gandeasca si la ceilalti data viitoare. Ca de nu bag un rock sau Mozart [=))] si atarn boxele in fereastra lor sa ma razbun. Serios! <_<

~ Ralu ^^